Atacul de panica. Generalitati

Un atac de panica se caracterizeaza printr-un acces brusc si intens de frica sau anxietate. Aceste episoade pot deveni repetabile in special atunci cand revin conditiile care l-au declansat. O persoana care a avut un atac de panica intr-un anumit context, poate dezvolta fobii legate de acel context. Astfel, atacul de panica poate avea un impact major asupra vietii cotidiene daca nu se primeste tratament corepunzator si la timp. In cazurile grave se poate ajuge la autoizolare sau chiar depresie cu toate consecintele acesteia.

Exista insa posibilitatea ca o persoana sa manifeste atacuri de panica fara insa a dezvolta ulterior tulburarile legate de atacul de panica.

Adesea, primul atac de panica este declansat de boli fizice, un stres major, anumite medicamente, consum exagerat de cofeina sau chiar locuri aglomerate (magazine, stadioane) sau pur si simplu fara o cauza aparenta. Persoanele care au trecut printr-un atac de panica dezvolta frica de a mai trece prin aceasta experienta (anxietate anticipativa) si evita activitatile sociale (agorafobia). Aproximativ jumatate din persoanele care au tulburari legate de panica au agorafobie. Agorafobia este definita ca reprezentand anxietatea resimtita de subiect atunci cand se afla in locuri sau situatii din care ar fi dificil sau jenant sa iasa sau in care nu dispune de un ajutor din afara in cazul producerii unui atac de panica neasteptat. Izolarea interfereaza cu serviciul si cu relatiile interpersonale, in special cu rude si prieteni apropiati.

Fenomenele semanatoare cu atacul de panica pot aparea si in cursul altor tulburari anxioase, cum ar fi fobia sociala sau claustrofobia.

Desi atacurile de panica sunt relative asemanatoare intre ele, acestea pot avea loc in urmatoarele trei tipuri de situatii: